Hristos rastignit din nou

Am terminat de ceva vreme cartea, dar nu am apucat sa scriu nimic despre ce a trezit in mine povestea..Pentru ca as mai citi-o inca o data si inca o data..sub maslini, sau oriunde in Grecia sau in Turcia, pe malurile candva grecesti.
Mi-a placut Kazanzakis pentru ca a scris ca un turc despre greci. A fost cinstit si dur..A scris exact ce mi-am dorit sa citesc..

eu nu o sa va spun povestea, dar am gasit foarte frumos scris aici:
http://insemnaridinsubterana.wordpress.com/2009/05/21/nikos-kazantzakis-hristos-rastignit-din-nou/

Cartile copilariei mele

Nea Grigore aduna 100 de carti care ar putea sa bucure copilaria copiilor nostri, asa cum au bucurat-o candva pe a noastra. Despre o parte din aceste carti am scris candva, insa mi am dat seama ca de fapt eu strang de luni de zile aceste carti. Muma-mea a trimis la bunica o buna parte dintre ele, insa cele mai importante au ramas in Bucuresti. Urmeaza etapa de fotografiere a copertilor si ..poate cate o vorba doua despre cartile mele iubite.

http://cartilecopilariei.blogspot.com/

Ina Ilie "Femeia care a uitat sa nasca"

Am terminat (in timpul in care un prieten avea un interviu) si ultima povestire din cartea Inei. O povestire pe care o citisem deja cu luni in urma, pe un blog privat, secret. Insa pentru ca atunci cand am citit-o am fusherit-o de fapt, vineri am citit cu ochii deschisi. Dureros de clar. Am trait emotia pierderii pe care Ina a suferit-o acum cateva luni, un an deja.
Culegerea de nuvele m-a facut sa rad pana la ultima poveste. Pe care am plans-o.

Boris Vian "Elles ne se rendent pas compte"

Am descoperit ca Vian scrie si altfel:)) Mi-a placut cartea si "m-am" ras. Rapid de citit, comerciala, exact cum el dorea sa fie.

Garcia Marquez - Vivir para contarla

A fost cartea mea de vacanta, pe plajele din Thassos. Cumva omul asta imi aduce aminte de niste oameni dragi, povestea lui e povestea mea si a lor, viata lui are in ea un pic din vietile celor dragi mie..si a mea. Gabo..love it..

Kundera - Iubiri caraghioase

Acum citesc Kundera. Imi place.

Salman Rushdie - Versetele Satanice

Am terminat cartea. O las sa se raceasca si o voi reciti peste o vreme. Dupa ce citesc inca ceva care o sa ma ajute sa inteleg mai bine tot..

Mario Vargas Llosa "Travesuras de la niña mala"

Ratacirile fetei nesabuite - am citit cartea asta cumva fara sa respir. Fata asta seamana atat de tare cu o iubire a mea a carei viata este o continua aventura, o alergatura intre oameni, cu mici episoade de depravare.

Nu stiu daca eu voi avea puterea sa astept o viata aceasta iubire, asa cum "baiatul bun" a asteptat-o pe "fata rea"..Stiu ca anumite carti iti sunt sortite in anumite perioade ale vietii. Si perioada "fetei nesabuite" a fost potrivita mie acum..Poate am sa invat ceva din cartea asta, poate sunt iubiri pentru care merita sa astepti o viata. Sau poate nu. Poate imi va pica in mana o carte despre cum trebuie sa mergi mai departe fara sa intorci capul. Si sa mergi..fara sa te opresti.

Dupa "Povestea noptii" si "Ratacirile fetei nesabuite" sigur urmeaza o carte care imi va da de gandit..Oare e cazul sa recitesc ceva?

Colm Toibin "The story of the night"

"She wanted me to have friends, to move around in groups, but in some deeper manner which I have never understood she taught me to distrust people, to want to slip away and spend time alone. She hated me going to the movies on my own. Do you not have a friend, she would ask. In my first year at the university I did have a friend, who was studying economics, and who approached me one day and asked me to teach him English. His parents would pay, he said. I met him three times a week for lessons. His name was Jorge Canetto and he became important for me then because I fell in love with him and thought about him all the time. I loved how tall and strong he was, and how strangely blue his eyes were against the darkness of his hair and his skin. I loved the slow ease with which he smiled, the softness in him.
My mother noticed that I was happier, and asked me if I had a girlfriend. I told her that I did not. She laughed, as though the possibility caused her infinite mirth, and said I had, I had, she knew I had, and she would find out soon, someone would tell her the girl's name. Soon, she would know, she said. I told her again that I did not.
At five o'clock three days a week in an empty classroom in the university I taught Jorge English. A few times he came to the apartment and I gave him the lesson in the dining room, my mother hovering in the hallway. I taught him how to ask questions in the present tense, I made him learn vocabulary. And I listened for some clue that he might understand. That is the word they use here. Entender. To understand. There are other words too, but this one is still common. ?Entendes? you could ask and this would mean Do you? Are you? Will you? "

O poveste trista a unui om care ascunde ceva..Pentru ca in ultimele luni am tot fost in contact cu oameni care au acelasi secret, lecturararea acestei carti nu face decat sa ma doara de fiecare data cand "ma incalt in pantofii lor".
Este o carte pe care o recomand unor oameni foarte dragi mie..

Hanif Kureishi "Intimitate si alte povestiri"

"Intimitate" - o poveste care are loc in Londra zilelor noastre, un tip intre doua varste se decide sa isi paraseasca familia. Este casatotit de 6 ani cu Susan si au impreuna doi copii, dar el este un tip nefericit..A avut ceva aventuri si o amanta despre care vorbeste destul de des, zisa Nina.

Ca sa aflati ce se va petrece..cititi:) Restul povestirilor - Licarire, Straini cand ne intalnim si Spleen - scrise in acelasi stil. Mie mi-a placut mult Spleen.

Hanif este nascut pe 5 decembrie (la fel ca omul pe care il iubesc eu azi si care are cam aceleasi pasiuni cu scriitorul:)) - playwright, screenwriter and filmmaker, novelist and short story writer. The themes of his work have touched on topics of race, nationalism, immigration, and sexuality.

In 2001 s-a ecranizat Intimacy:
Jay, a failed musician, walked out of his family and now earns a living as head bartender in a trendy London pub. Every Wednesday afternoon a woman comes to his house for graphic, almost wordless, sex. One day Jay follows her and finds out about the rest of her life (and that her name is Claire). This eventually disrupts their relationship. Written by Will Gilbert
www.imdb.com

Vellant prezinta: Prinţese date uitării sau necunoscute

Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer,
Prinţese date uitării sau necunoscute

ANTET

Toate feteles-s prinţese
între şase şi „şpe” ani,
dacă nu li se-ntreţese
viaţa cu-a unor golani

cam de-aceeaşi vârstă, care,
de-obicei, le trag de păr,
ele-având, mai fiecare,
sau un frate, sau un văr,

de care nu-s înţelese,
nici cât, baremi, de părinţi...
Toate fetele-s prinţese,
dar băieţii nu-s, toţi, prinţi.

Ci să dăm uitării,-n parte
sau de tot, acest necaz,
deschizând, acum, o carte
unde,-n joacă şi cu haz,

o istorie se tot ţese,
cum nu se va mai fi spus,
despre cele ce-s prinţese
de la şase ani în sus.

Şerban Foarţă


Timeout, 30 oct 2007
O traducere royală
Ema Stere

Fasolasi, Zulu Zazu, Pârtzsec, Incompleta, Barbămoale, Pupidulce... Sunt numele unor prinţese nemaipomenite, păcat că “date uitării sau necunoscute”. Şerban Foarţă le-a “tradus” pe româneşte, cu mai mult sau mai puţin respect.

Cum aţi ajuns să traduceţi această carte – o carte pentru copii?

Nu este o carte 100% pentru copii – cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: “Pentru copii şi pentru rafinaţi”. Adică o pot citi şi copiii, dar va face, probabil, mai multă plăcere bătrânilor. Aţi văzut că bătrânii se joacă de multe ori cu jucăriile copiilor, mai ales cu trenuleţele mecanice...
Doamna Simona Radu Răuţă, o persoană foarte specială şi plăcută, mi-a dat un telefon şi mi-a spus că se inaugurează o editură şi că îmi propune această carte a prinţeselor. La început am zis “nu” – nu ştiam despre ce este vorba –, dar m-a convins şi m-am convins şi eu pe mine, dintr-o anume curiozitate. Am tradus-o foarte repede. Şi nu e uşoară, are o mulţime de expresii idiomatice...

În ce măsură aţi trădat textul original?

Sigur că am trădat textul original! O traducere care nu trădează deloc – în sens pozitiv – o carte, este anostă, fadă, aritmetică. Unu egal unu. O traducere bună e obligată să trădeze, pentru a aduce anumite expresii din limba în care se traduce în limba ţintă. De exemplu, în franţuzeşte mere, mer (mamă, mare) sună la fel, dar în româneşte, ca să traduc un mic joc de cuvinte – “marea este mama noastră a tuturor” – ce pot să fac? Îmi iese “mamă-mare”... Textul are multe asemenea uşoare jocuri de cuvinte, digresiuni, deraieri lexicale etc.

Recunoaşteţi că aţi inventat cuvinte? Citesc aici despre o prinţesă “poreclită şi obrazul cu belezne”...

Pe “beleaznă” l-am scos din dicţionar! Mărturisesc că n-am ştiut că există, până ce n-am citit... În franceză, era vorba despre cicatricele de după un duel şi am pus “belezne” pentru că sună mult mai pitoresc, noi nu prea având instituţia duelului. Deşi cicatrice avem destule. Vedeţi, nu e inventat de mine, am căutat în dicţionar la “cicatrice” şi am dat de “belezne”, care rimează cu “bezne” (şi cred că vin de la “belea”, dar nu sunt sigur). Mai sunt şi altele. De exemplu, este un capitol despre “bouder” – la francezi, cineva se retrage într-o cameră separată ca să budeze. E din familia lui “boudoir”, cuvânt pe care-l avem şi noi... Dar singur, fără rude. Şi atunci am improvizat: eu budez, tu budezi...

Seamănă “Prinţesele” cu “Enciclopedia zmeilor” de Cărtărescu?

Seamănă. Dar cu o anumită deosebire. Asta e o carte mai fantezistă, pe când a lui Cărtărescu, fără să fie chiar o carte de ştiinţă, e mai aplicată, mai tehnică... Dacă eşti mai tentat de o seriozitate de ordin “scientist” îţi place mai mult “Enciclopedia...”, iar dacă preferi fantezia şi graţia, citeşti cu mai multă plăcere cartea despre care vorbim.

http://www.timeoutbucuresti.ro/carti/6351/1018265/traducere-royala.html

Julian Bell la Carturesti

"Oglinzile pot functiona doar cu lumina pe care o primesc, si totusi, ele pot revela lucrurile intr-o lumina noua."

Carturesti si Editura Vellant va invita joi, 8 noiembrie, in Ceainaria Carturesti la lansarea cartii

OGLINDA LUMII. O NOUA ISTORIE A ARTEI

de Julian Bell

Lansare concomitenta cu editia originala Thames & Hudson. La eveniment vor participa autorul, Julian Bell si consultantul stiintific al lucrarii, prof. Adrian Guta. Orarul evenimentelor:

Conferinta de presa - ora 11:00.

Lansarea cu publicul - ora 18:00.

Prezentare video si sesiune de autografe

JULIAN BELL, fiul artistului si criticului Quentin Bell, s-a nascut in 1952. Preda istoria si teoria artei la City & Guilds of London Art School.Picturile sale au fost expuse in intreaga lume, scrie cronici de arta si de carte in revista literara London Review of Books,in suplimentul cotidianului The Times, Times Literary Supplement, in The New York Review of Books si in ziarul The Guardian.

"Ce are un pergament chinezesc din Antichitate în comun cu o fotografie făcută de un paparazzi, sau o piatră din preistorie cu ultima creaţie video? Răspunsul ni-l oferă Julian Bell, călăuza acestei călătorii imaginare admirabile, întreprinse de-a lungul mileniilor şi de-a latul oceanelor lumii, pe firul unei naraţiuni incitante din care este ţesută cea mai bogată istorie a artei din câte s-au povestit.
Făcând parte din categoria sintezelor de istoria artei, Oglinda lumii de Julian Bell, se diferenţiază de majoritatea lucrărilor anterioare prin faptul că
oferă, în spiritul erei globalizării, şi o perspectivă consistentă asupra unor spaţii culturale altădată superficial cunoscute, sau chiar neglijate, atât de cercetătorul, cât şi de publicul european. Pentru prima dată cititorul român are posibilitatea de a parcurge o traducere publicată simultan cu apariţia originalului: versiunea în limba română a cărţii lui Julian Bell, realizată în coediţie cu prestigioasa Thames&Hudson, apare la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea la Londra a ediţiei in engleză.
Oglinda lumii este cu adevărat o istorie universală a artei, punând în lumină evoluţii culturale din toate zonele lumii. Volumul are o remarcabilă putere de cuprindere, de la arta preistorică la cea contemporană, discutând chiar lucrări de la începutul anilor 2000. Julian Bell vede arta ca pe o „oglindă a lumii“, punând-o permanent în context istoric, social, politic, religios, filosofic: o priveşte nu ca pe un proces estetic izolat, ci în calitatea ei de creaţie culturală şi de mărturie a însăşi istoriei omenirii.
Lucrarea reprezintă o importantă contribuţie la declişeizarea repertoriului care alcătuieşte muzeul imaginar global. Selecţia autorilor şi a operelor, atenţia acordată unei epoci sau alteia dezvăluie o viziune armonioasă, cursivă, dar în acelaşi timp profund personală. Mai mult, cealaltă faţetă a personalităţii lui J. Bell – cea de pictor – aduce avantajul privirii „din interior“ asupra fenomenului artistic în evoluţia sa, ceea ce conferă căldură textului şi justifică o dată în plus subiectivitatea acestei sinteze.
Oglinda lumii ne propune o viziune asupra reperelor istoriei artei, cu punerea în valoare a unor opere mai puţin mediatizate, dar semnificative pentru anumite orientări artistice. O mare cantitate de informaţie este livrată atractiv, coerent narativ, într-un stil captivant care glisează pe diverse paliere de limbaj, de la cel academic la cel colocvial. Textul şi imaginile se cer parcurse, savurate, stimulează o lectură ce îşi impune continuitatea rapidă de la prima la ultima pagină, ca o povestire pe care nu o poţi lăsa din mână.
Cartea reuşeşte o impresionantă privire de ansamblu, în spaţiu şi timp, asupra unuia dintre cele mai fascinante teritorii ale spiritualităţii.
Ce este arta şi de unde a început ea? Pentru ce o facem şi de ce se schimbă ea? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care răspunde Julian Bell în această nouă istorie a artei scrisă pentru secolul al XXI-lea.
De la primele impulsuri umane de a crea forme din materii prime şi până la cele mai moderne instalaţii din galeriile de artă, oamenii din întreaga lume au fost mereu atraşi către producerea imaginilor. Stilurile şi epocile s-au alternat necontenit şi, cu toate acestea, legături contrariante între tradiţii aparent neconectate aşteaptă să fie descoperite. Bell, el însuşi un pictor, foloseşte o gamă largă de obiecte – atât familiare cât şi mai puţin cunoscute – pentru a arăta felul în care arta este un produs al experienţelor noastre comune; felul în care, la fel ca într-o oglindă, pot fi reflectate condiţia umană şi preocupările noastre culturale fundamentale. Evitând calea urmată de istoriile anterioare, Bell a ales cu grijă o perspectivă globală, stabilind juxtapoziţii care-l vor provoca şi lumina deopotrivă pe cititor: figurine de bronz ale unor dansatori din sudul Indiei, sculpturi romanice, tavane baroce şi adevărate bijuterii de manuscrise persane sunt analizate în paralel drept testamente extraordinare ale instinctului nostru creator universal.
Având cunoştinţele unui iniţiat şi o exactitate infailibilă a tuşelor, Bell împleteşte aceste fire epice diverse într-o naraţiune superb scrisă, lucidă şi captivantă. Reprezentând o introducere perfectă în istoria artei în general, şi oferind cititorului o privire fugară înăuntrul minţii artistului, această poveste novatoare va deveni un reper pentru o nouă generaţie de cititori."

Cartarescu. Al nostru.

Mie imi plac nuvelele lui Cartarescu. Si mi-a placut si De ce iubim femeile. Dar foarte tare mi-a placut Ruletistul. Si apoi Rem. Si Gemenii..si Mendebilul..tot Visul lui imi place.

Cartarescu scrie din suflet, scrie despre lumi pe care noi le stim, scrie despre oameni care locuiesc pe Stefan cel Mare, despre aventuri pe care le-am trait si noi in picimea noastra. Cartarescu scrie si bucura cu cele scrise. Nu am citit nici Orbitor, nici Enciclopedia Zmeilor..Dar ce am citit m-a bucurat. Am cumparat Baroane! si am dat-o cadou ca sa se bucure alt om, unul drag mie.

Stiu ca nu am cumparat carti ale lui pentru ca nu mi-a placut coperta si nu mi-a placut un font..mi s-au parut imposibil de citit in formatul acela.

Nu conteaza. As vrea sa citesc Jurnalul.

Si sa ii multumesc ca este cum este. Fantastic.

E.T.A HOFFMANN Piticul Cinabru si Elixirele Diavolului

caut cartile si povestim, le-am postat ca sa nu uit de mine..

Doctorul Aumadoare

Kornei Ciukovski (adaptare dupa Hugh Lofting) cu ilustratii de V. Cijikov

Editura Malis, Moscova, 1978

Tragempinge

"Oamenii nu au vaztu niciodata un tragempinge, fiindca aceste fapturi se tem de oameni. de cum zaresc vreun om, o si tulesc in tufisuri. alte anumale pot fi prinse cand inchid ochii si adorm. va apropiati de ele pe la spate si le apucati de coada. dar de tragempinge nu te poti apropia pe la spate, fiindca la spate tragempinge are un cap la fel ca cel din fatza. da, are doua capete:unul in fatza si altul in spate. cand i se face somn, intai doarme un cap, apoi celalalt. niciodata nu doarme pe de-a-ntregul. cand un cap doarme, celalalt priveste imprejur, sa nu se furiseze vreun vanator. iata de ce vanatorii n-au izbutit sa prinda vreun tragempinge, iata de ce acest animal nu exista in nici un circ si in nici o gradina zoologica.

Maimutzele se hotarara sa prinda un tragempinge pentru doctorul Aumadoare. Dadura fuga in adancul padurii si gasira locul unde se adapostea tragempinge. el le zari si o rupse la fuga, dar maimutzele il prinsera de coarne si-i graira asa:

- Draga Tragempinge! Nu vrei sa pleci cu doctorul Aumadoare departe-departe si sa locuiesti in casa lui cu celelalte animale? Acolo o sa te simti bine si n-o sa duci lipsa de nimic.

Tragempinge clatina din amandoua capetele si grai din amandoua gurile deodata:

- Nu!

- Doctorul e un om bun, zisera maimutzele. O sa iti dea sa mananci turta dulce facuta cu miere, iar daca te-mbolnavesti, o sa te vindece de toate bolile.

- Mi-e tot una! grai Tragempinge. Eu vreau sa raman aici.

Trei zile-n sir maimutzele se caznira sa-l induplece si, in sfarsit, Tragempinge zise:

- Aratati-mi-l si mie pe doctorul asta mult laudat. Vreau sa vad cum arata.

Maimultele in condusera pe Tragempinge la casuta unde statea Aumadoare si batura la usa.

- Intra, zise Kika.

Cici, plina de mandrie, aduce in odaie animalul cel cu doua capete.

-Ce-i asta? intraba doctorul cu uimire.

El nu mai vazuse niciodata asemenea minunatie.

-El e Tragempinge, raspunse Cici. Vrea sa faceti cunostinta. Tragempinge este animalul cel mai neobisnuit din padurile africane. Ia-l pe corabie si primeste-l sa stea in casa ta.

-Dar o sa vrea el sa mearga cu mine?

-O sa merg bucuros, zise pe neasteptate Tragempinge. Mi-am dat seama numaidecat ca esti un om bun: ai ochii atat de blanzi! Animalele te iubesc si eu stiu ca si tu iubesti animalele. Dar, te rog sa imi fagaduiesti ca, de-o sa mi se ruasca la tine, o sa ma lasi sa ma intorc acasa.

-Negresit ca o sa te las, spuse doctorul. Dar la mine o sa te simti atat de grozav, incat nu cred c-o sa mai vrei sa pleci.

- Asa e, asa e! E adevarat! striga Cici. Doctorul nostru e atat de vesel si de cutezator! In casa lui traim nestingheriti!Iar in vecini, la doi pasi de el stau Tania si Vania. Ei o sa te indrageasca tare mult, o sa vezi, o sa-ti fie cei mai buni prieteni.

-Daca-i asa, ma invoiesc!rosti Tragempinge voios, inclinandu-si in fata doctorului cand un cap, cand celalat."

Buratinno

Buratinno e un fel de adaptare a lui Pinocchio in povestea lui Alexei Tolstoi - Buratinno si cheita de aur. Am gasit cartea in biblioteca si demult am vazut si o ecranizare:) Ruseasca, minunata din 1975. Ce filme bune faceau rusii, nu mai vb de cartile de la Editura Raduga, cu copertile lor groase si lucioase. Scumpe. 35 de lei o carte nene! Mi-am cumparat toate cartile pe care mi le-am dorit cand eram mica, de la anticariat de la Metrou Universitate. Andisme zicea "sechele din copilarie fata!". Cu cateva zeci de mii de lei vechi am in biblioteca tot ce mi-am dorit si nu aveam cand eram mica, dar le aveau vecinele mele, Roscata de Andreea mai ales! Si Lili si Giani!

Hahahahaha!

Trei Grasani

O minunatie de poveste despre care voi reveni cu amanunte si cateva desene scanate cu grija din carte.

Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai

Ei bine iata ca mi-am luat inima in dinti. Acesta carte este un fel de Biblie a gastii Thassos. Anul trecut inainte de vacanta ma gandeam: ce as putea sa iau cu mine si sa dea picele pe spate definitiv?! Picele au 5-6 ani, sunt din alea cochete, cu papucei Barbie si cu posetele de blanita, astea cochetele ce naibii povesti vor sa auza? De la Doctorul Au-Ma-Doare pana la Talismanul de safir, am cautat si mi-am stors creierii..Nimic nu se "pupa" cu personalitatea micilor vedete. Asa ca in egoismul celor 29 de ani mi-am zis: O sa le citesc ce imi place mie! Doar nu imi citesc ele mie! Si am avut de ales intre Trei Grasani (pe care o iubesc definitiv si irevocabil!forever!) si Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai.

Aceasta alegere este probabil una dintre cele mai bune pe care le-am luat in viata. In urma lecturarii povestii, s-au ales nume! Dan a devenit Piulita, Maria clar Surubel = cei doi prieteni nedespartiti, nevasta lui Dan este Mama lui Piulita, Anca este Ochi albastrii - prichinduta cu plasturele!! Nu am cuvinte sa povestesc ce am iscat. Cercetand pe net am constatat ca mai sunt si altii ca mine! Desi mama imi spune ca nu mai este nimeni..Si cativa barbati la fel au crezut:))

Cineva care iubeste acesta poveste si pe acest mic prichendel a pus povestea lui Nosov pe net: http://habarnam.org

Sa ii multumim din suflet pentru bunatatea lui.

Prichindei si prichindute din Orasul florilor, va iubim!

What about Mary Poppins!!!

Pai da! caci mai am o multime de carti vechi..Si am si Mary Poppins - si mi-a placut si filmul, insa cele doua carti sunt minunate.

Vitea Maleev la scoala si acasa

Azi noapte in timp ce ma fofilam de la invatatura despre managementul calitatii, m-am intins pe burta in pat, coborand periculor spre margine, catre biblioteca veche de la ai mei din camera - unde vietuiesc in lipsa lor:)
Si sub niste carti vechi statea pitit Vitea Maleev. O carte scrisa de N. Nosov, un rus. Super carte pentru copii. O carte cu desenache foarte frumoase si cu o mica rugaminte la final: "Daca v-au placut aveturile lui Vitea Maleev precum si desenele ce le ilustrau va rugam sa ne scrieti la Editura tineretului (..si adresa..).Va multumim"
Ce frumos, nu?
Vitea Maleev nu era un copil oarecare, ci un vasnic pionier rus, mare inventator! Vitea Maleev umbla telelu ca mine cand eram vasnic pionier(a)..Vitea Maleev e cool. Aduc sa scanam din carte sa va bucurati si voi de desenache.