James Caviezel - i love..

Grew up in a tight-knit Catholic family. His father is Jim and his mother is Maggie. He has three sisters, Ann, Amy and Erin, and one brother, Tim.
3 sisters-Ann, Amy, Erin 1 brother-Tim.
His surname is Swiss Romansch (Rhaeto-Romanic).
Met his wife, Kerri, on a blind date in 1993. She is a high school English teacher. The have adopted a Chinese son, Bo.
Played basketball in college, but took up acting after injuring his foot.
Drove the pace car in the Indy 500 Race in May of 2002
Refused to film a love scene with on-screen wife Ashley Judd for their film, High Crimes (2002). The idea of possible nudity conflicted with Jim's personal beliefs, based on his strong Catholic faith.
Dislocated his shoulder during the filming of The Passion of the Christ (2004).
Received an honorary degree from King's College in Wilkes-Barre, Pennsylvania, USA at their commencement on 18 May 2003. Gave a fire-and-brimstone speech based on his interpretation of Catholicism.
Was struck by lightning during the filming of Mel Gibson's The Passion of the Christ (2004). Assistant director Jan Michelini was also hit (for the second time during the shoot). A crew member said "I'm about a hundred feet away from them when I glance over and see smoke coming out of Caviezel's ears."
His co-star Elizabeth Mitchell who played his mother in Frequency (2000) said about him, "Jim is the perfect son, if I had a son like him I would be a very proud mother."
Was hand-picked by _Jennifer Lopez (I)_ to play the role of Catch in Angel Eyes (2001).
Shortly after accepting the role of Jesus Christ in the Mel Gibson film, The Passion of the Christ (2004), he realized his initials were the same as that of Jesus (J.C.) and that he was the same age most historians and religious scholars claim Jesus was when he was killed (33).
Shares a birthday with actor Kent McCord and actress Julie London.
Surname pronounced ka-VEE-zel.
Nearly gave up acting after struggling for so long, before he got a phone call from director Terrence Malick who directed him in The Thin Red Line (1998).
Was a waiter and did some modeling for The Gap early in his career.
Did some modeling for The Gap.
Writes left-handed, but is ambidextrous (uses both hands).
Favorite food: Mexican or a good steak.
Once on "The Tonight Show with Jay Leno" (1992) said when asked by fans if he was Jesus Christ, he responds by saying no, but that he is the Count of Monte Cristo.
Was initially cast as Cyclops in X-Men (2000), but turned it down to appear in Frequency (2000).
He attended the University of Washington and USC
Was seriously considered for the lead role in Superman Returns (2006). The part went to Brandon Routh.
He is a member of the Sigma Chi Fraternity.
Spokesman for "Redeem the Vote," the conservative and Christian counterpart of "Rock the Vote."
Adopted a 3-year-old Chinese boy named Bo.
Expressed great interest in the role of Superman/Clark Kent in Superman Returns (2006) but director Bryan Singer refused to cast him, insisting that Caviezel was "too famous" after The Passion of the Christ (2004).
After the success of The Passion of the Christ (2004) he was asked to be a spokesman for the Heavenly clothing line but he refused because he felt it would be an insult to people who felt that the film had something meaningful to offer.
Chosen as People Magazine's one of the Sexiest Man Alive [2004] and was stated as "The Sexiest Savior.".
Jim's brother-in-law, Scott Linehan, is the head coach of the NFL's St. Louis Rams; Jim's wife (Kerri) and Scott's wife (Kristen) are sisters.
During a special assembly, he spoke to the Jesuit High School of New Orleans student body and faculty on March 20, 2006 while he was in town filming Deja Vu (2006).
Appeared as an uncredited "extra" basketball player in scenes filmed at the Los Angeles Sports Arena in the film Blue Chips.
Personal Quotes
"My mom's 100% Irish, and in my family we've always called acting 'blarney'."
On getting thumped for being too cocky at basket ball in Junior School, he says: 'It hurt, but I said to myself I'm never going to be like that again. I was blessed to learn that early in life.'

www.imdb.com

The Postal Service

The Postal Service is an indie electro-pop band, which started life as a side project for singer Ben Gibbard of Death Cab for Cutie and producer Jimmy Tamborello of Dntel, Headset and Figurine. Several songs on their first LP, Give Up, feature guest vocals from Jenny Lewis, the lead singer of Rilo Kiley, a band which was once on the same label as Death Cab (Barsuk Records) and vocals from Jen Wood, an indie rock solo artist. Chris Walla recorded some of the songs and played the piano on Nothing Better.

The way in which the group combines electronic backing tracks with poppy hooks is somewhat reminiscent of 1980s new wave music. The group formed, in 2001, after Gibbard contributed vocals for a song on Dntel's album Life Is Full of Possibilities called (This Is) The Dream of Evan and Chan. This song sparked an EP of remixes by other artists, such as Lali Puna, The Flaming Lips, Safety Scissors, Barbara Morgenstern and Superpitcher and was so well received that the two artists decided that further collaboration was in order.

Its name comes from the manner in which their songs were written, due to the fact that the two of them lived too far away to be able to work together in person. Tamborello would create beats and mail them to singer and lyricist Gibbard, who would then edit them and put his melodies over the tracks and mail them back. Gibbard didn't write any of the lyrics until the tracks were completely finished.

Despite the fact that their main bands are still active, The Postal Service has supported its full-length album Give Up with a successful concert tour and has stated intentions to tour more in the future. The album's most notable single was Such Great Heights that has been featured in various television commercials, series, and movie trailers also remixed by John Tejada. The album also recently became the most successful album for the Sub Pop label since Nirvana's debut album Bleach.

The Postal Service more recently contributed a cover of Against All Odds to the soundtrack to the 2004 motion picture Wicker Park, and the band has worked on several remixes of other artists, including Do You Realize?? (Postal Service remix) (from Yoshimi Battles the Pink Robots) and Little Girl Blue (Postal Service Remix) (from Verve Remixed 3) and Mushaboom (Postal Service Remix). Gibbard doesn't sing on these remixes (except for Feist's Mushaboom), and it is likely that he has granted Jimmy Tamborello permission to work alone under the name The Postal Service.

At least two songs have been recorded as of June 2006 for the newest The Postal Service album.

www.last.fm

Death Proof

A must:)

Vazut, placut, nota 10.

Vellant prezinta: Prinţese date uitării sau necunoscute

Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer,
Prinţese date uitării sau necunoscute

ANTET

Toate feteles-s prinţese
între şase şi „şpe” ani,
dacă nu li se-ntreţese
viaţa cu-a unor golani

cam de-aceeaşi vârstă, care,
de-obicei, le trag de păr,
ele-având, mai fiecare,
sau un frate, sau un văr,

de care nu-s înţelese,
nici cât, baremi, de părinţi...
Toate fetele-s prinţese,
dar băieţii nu-s, toţi, prinţi.

Ci să dăm uitării,-n parte
sau de tot, acest necaz,
deschizând, acum, o carte
unde,-n joacă şi cu haz,

o istorie se tot ţese,
cum nu se va mai fi spus,
despre cele ce-s prinţese
de la şase ani în sus.

Şerban Foarţă


Timeout, 30 oct 2007
O traducere royală
Ema Stere

Fasolasi, Zulu Zazu, Pârtzsec, Incompleta, Barbămoale, Pupidulce... Sunt numele unor prinţese nemaipomenite, păcat că “date uitării sau necunoscute”. Şerban Foarţă le-a “tradus” pe româneşte, cu mai mult sau mai puţin respect.

Cum aţi ajuns să traduceţi această carte – o carte pentru copii?

Nu este o carte 100% pentru copii – cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: “Pentru copii şi pentru rafinaţi”. Adică o pot citi şi copiii, dar va face, probabil, mai multă plăcere bătrânilor. Aţi văzut că bătrânii se joacă de multe ori cu jucăriile copiilor, mai ales cu trenuleţele mecanice...
Doamna Simona Radu Răuţă, o persoană foarte specială şi plăcută, mi-a dat un telefon şi mi-a spus că se inaugurează o editură şi că îmi propune această carte a prinţeselor. La început am zis “nu” – nu ştiam despre ce este vorba –, dar m-a convins şi m-am convins şi eu pe mine, dintr-o anume curiozitate. Am tradus-o foarte repede. Şi nu e uşoară, are o mulţime de expresii idiomatice...

În ce măsură aţi trădat textul original?

Sigur că am trădat textul original! O traducere care nu trădează deloc – în sens pozitiv – o carte, este anostă, fadă, aritmetică. Unu egal unu. O traducere bună e obligată să trădeze, pentru a aduce anumite expresii din limba în care se traduce în limba ţintă. De exemplu, în franţuzeşte mere, mer (mamă, mare) sună la fel, dar în româneşte, ca să traduc un mic joc de cuvinte – “marea este mama noastră a tuturor” – ce pot să fac? Îmi iese “mamă-mare”... Textul are multe asemenea uşoare jocuri de cuvinte, digresiuni, deraieri lexicale etc.

Recunoaşteţi că aţi inventat cuvinte? Citesc aici despre o prinţesă “poreclită şi obrazul cu belezne”...

Pe “beleaznă” l-am scos din dicţionar! Mărturisesc că n-am ştiut că există, până ce n-am citit... În franceză, era vorba despre cicatricele de după un duel şi am pus “belezne” pentru că sună mult mai pitoresc, noi nu prea având instituţia duelului. Deşi cicatrice avem destule. Vedeţi, nu e inventat de mine, am căutat în dicţionar la “cicatrice” şi am dat de “belezne”, care rimează cu “bezne” (şi cred că vin de la “belea”, dar nu sunt sigur). Mai sunt şi altele. De exemplu, este un capitol despre “bouder” – la francezi, cineva se retrage într-o cameră separată ca să budeze. E din familia lui “boudoir”, cuvânt pe care-l avem şi noi... Dar singur, fără rude. Şi atunci am improvizat: eu budez, tu budezi...

Seamănă “Prinţesele” cu “Enciclopedia zmeilor” de Cărtărescu?

Seamănă. Dar cu o anumită deosebire. Asta e o carte mai fantezistă, pe când a lui Cărtărescu, fără să fie chiar o carte de ştiinţă, e mai aplicată, mai tehnică... Dacă eşti mai tentat de o seriozitate de ordin “scientist” îţi place mai mult “Enciclopedia...”, iar dacă preferi fantezia şi graţia, citeşti cu mai multă plăcere cartea despre care vorbim.

http://www.timeoutbucuresti.ro/carti/6351/1018265/traducere-royala.html

http://www.dakino-filmfestival.ro

DaKINO 2007 ŞI-A DESEMNAT MEMBRII JURIULUI

PRESS RELEASE – 12 Noiembrie 2007

Festivalul Internaţional de Film DaKINO 2007, ediţia a XVII-a se va desfăşura în perioada 20-24 Noiembrie 2007 la Complexul Auditorium –Muzeul National de Artă al României.

Cei care vor alege cele mai bune filme din acest an la Festivalul Internaţional de Film DaKINO 2007 au fost impărţiti în două categorii: Juriul de Ficţiune şi Juriul de Documentar.

Juriul Festivalului va fi compus la sectiunea Ficţiune din:

Bruno COPPOLA – PREŞEDINTELE JURIULUI – a lucrat ca asistent de regizor pentru David Fincher ( videoclipuri muzicale), câteva documentare, filme după piese, ca producător muzical în Italia ( “Godfather III”) şi, pentru trei ani, ca scriitor-şef de dramă la radio BBC World Service în Londra. Scurtmetrajul său “Stuff that bear!” a fost realizat în România, obţinând premiul “New Talent” la Kodak European Showcase. A avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes în mai 2003 şi de atunci a rulat în peste 75 de Festivaluri din 13 ţări, a luat 16 premii incluzând ‘’Cel mai bun Regizor’’ (de două ori), ‘’Cea mai bună Cinematografie’’ (de două ori),’’ Cea mai bună Actrită’’ şi ‘’Cel mai bun Scurtmetraj’’ (de 11 ori). Este probabil cel mai vizionat scurtmetraj est european. Coppola s-a întors în Bucureşti şi, în decembrie 2006, a completat aspectele fotografice ale filmului său “The Dot Man”.


Gregory ATHANASIOU – este fondatorul Minus Pictures, o companie independentă de producţie din Atena, specializată pe finisarea produsului şi lansarea de filme “art house” ale tinerilor regizori. În mai 2007, Gregory a fost desemnat drept “unul dintre cei mai promiţători producători europeni” de către European Film Promotion şi a fost invitat la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes, pentru a-şi prezenta compania şi producţiile acesteia.


Bogdan DUMITRESCU – şi-a început cariera în 1987, cu mediumetrajul de diplomă - “Storia di miracoli”, prezentat la Festivalul de la Venetia. În 1990 debutează în lungmetraj ca producător, scenarist şi regizor: “Unde la soare este frig”. Este deţinătorul premiilor La Baule, “Quest France” şi premiul juriului – Quebec - Canada. În 1993 scrie, regizează şi co-produce “Acolo unde ochii dor” (“ThalassaThalassa”) o producţie germană împreună cu televiziunea Arte şi Bavaria. Obţine Tigrul de Aur la Rotterdam. În 1995 are loc întâlnirea cu Gabriel Garcia Marquez, cu care realizează transpunerea filmică a operei sale. În 1998 realizează ca regizor, co-scenarist şi producător asociat filmul “Ultima Gară”. Între 1995- 2001 preia catedra de regie şi producţie la Universitatea din Roma. În activitatea sa de docent, produce peste 40 de scurtmetraje pentru elevii săi, obţinând de la asociaţia de critici din Italia premiul naţional “Nastro d’argento” pentru calitatea acestor filme.

Kamen KALEV – s-a născut în Burgas, Bulgaria, în 1975. A absolvit Şcoala de Film Femis, Paris. Scurtmetrajele lui Kamen "Orpheus", "Maltonius Olbren", "Get The Rabbit Back", "Rabbit troubles" au fost prezentate şi premiate la multe Festivaluri de Film Internaţionale: Cannes, Berlin, Clermont-Ferrand, Festivalul de Film New York, Locarno şi Stockholm. De asemenea, a regizat peste 60 de spoturi publicitare şi câteva videoclipuri muzicale. În prezent, Kamen lucrează la primul său lungmetraj "Leaving together".

Jurgen KITTEL – a studiat Ştiinţe Politice la Universitatea Goethe, Frankfurt, Artele la Şcoala de Artă Hamburg şi Economie Politică la Universitatea din Hamburg. În 1996 a devenit co-organizatorul aşa-numitei Trash-Nite (« o selecţie specială de scurtmetraje ciudate, dincolo de ecuatorul ameţelii, undeva între lumea cu bun-gust şi corectitudinea politică ») la Festivalul Internaţional de scurtmetraje din Hamburg. Din 2000 este directorul de programe al acestuia.

Dan C. MIHĂILESCU – nãscut pe 12 Decembrie 1953, la Bucureşti. Este absolvent al Facultãţii de Limba şi Literatura Românã (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1972–1976). Din 1980 în 2003 este cercetãtor ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã „G. Cãlinescu“. Între 1983-1986 a fost secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã, iar între 1991-1996 şi 2001-2004 a fost editorul suplimentului „Litere, arte, idei“ al ziarului „Cotidianul“. În 1999 a devenit consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune. Este realizatorul emisiunii „Omul care aduce cartea“, Pro TV, începând cu anul 2000. A fost cronicar literar la revistele „Transilvania“ (1984–1989), „22“ (1994–2000), „Ziarul de duminicã“ - supliment al „Ziarului financiar“ (2000–2006). Din februarie 2006 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tava în "Jurnalul Naţional".

Andi VASLUIANU – absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A participat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes cu scurtmetrajele ‘’17 minute întârziere’’ şi ‘’Bucuresti-Wien 8:15”. În 2004, participă la Beijing cu spectacolul ‘’Hic sunt leones’’, în 2002, la Grenoble, cu spectacolul ‘’Made in Romania’’, iar în 2001, la Marsilia şi Hanovra, cu spectacolul ‘’Costumele’’. A fost distins, în 1999, cu Premiul Special al Juriului la Festivalul ’’George Constantin’’, Bucureşti, iar în 2003 a obţinut Premiul pentru cea mai bună interpretare într-un rol principal la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc ‘’CineMaiubit’’. Anul 2007 îi aduce Premiul ‘’Gopo’’ pentru cea mai bună interpretare masculină într-un rol secundar, în filmul ‘’Hărtia va fi albastră’’, regia Radu Muntean.


La sectiunea Documentar vom avea următorii juraţi:

Shimon DOTAN – PREŞEDINTELE JURIULUI – cineast premiat, având 12 filme de lungmetraj la activ. S-a născut în România, iar la vârsta de 9 ani s-a mutat în Israel. A obţinut diploma BFA la Universitatea Tel Aviv, unde filmele lui din studenţie au câştigat de 2 ori Israel’s Best Short Film şi Best Director Awards. A predat Producţia de Filme şi Filmografia la Universitatea Tel Aviv, Universitatea New School din New York şi Universitatea Concordia din Montreal. Dotan colaborează cu Institutul pentru Umanitate din New York, este membru al Breslei Scriitorilor şi a Regizorilor din America, iar în prezent predă Cinematografia Politică la Universitatea din New York. Dotan este câştigătorul a numeroase premii, incluzând Premiul Special al Juriului pentru Best World Documentary, la Festivalul de Film Independent Sundance, pentru filmul “Hot House”, Ursul de Argint la Berlin pentru “Smile of the Lamb”, premiul pentu cel mai bun film la Festivalul de la New Port Beach pentru “You Can Thank Me Later”. De asemenea, este de 2 ori câştigător al Premiului Israeli Academy pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor pentru “Repeat Dive” şi “Smile Of The Lamb”.

Vasile ALECU – a studiat Facultatea de Teatru la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti. În 1985 a căştigat Premiul Presei pentru filmul documentar artistic „Omul – măsura tuturor lucrurilor”. În 1986 primeşte Premiul UCIN pentru filmul documentar artistic „Suntem acasă”. Filmul „Evocare Bogdan Petriceicu Haşdeu” îi aduce în anul 1999 Premiul APTR pentru „documentar de cultură”, iar în 2002 câştigă acelaşi premiu pentru filmul „Un învins, un învingător – Octavian Goga”. În 2004 este premiat de UCIN pentru „regie film documentar” şi obţine premiul APTR pentru „documentar social” cu filmul „Europa Începuturilor: Viscri”. În anul 2005 câştigă Premiul UCIN pentru „film documentar” şi Premiul APTR pentru „documentar de cultură” cu filmul „Vasile Voiculescu – rug şi rugă”. În anul 2006, obţine Premiul UCIN pentru „scenariu film documentar” cu filmul „Alexandru Macedonski – măştile poetului”.

Florin PARASCHIV – a studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” – secţia Arta Imaginii de Film - Bucureşti, România. Are peste 60 de filme la activ, dintre care 11 de ficţiune (director de imagine) şi peste 50 de documentare (director de imagine, producător executiv şi director de producţie). În anul 2000, a câştigat Premiul I de Imagine pentru docudrama “Domnul din Koln” la Festivalul Kolner Medienpreis – Koln, Germania. Din anul 2003 este Vicepreşedinte la “Uniunea Producătorilor de Film din România”

Myrocia WATAMANIUK – programator de film, producător de televiziune şi prezentator de emisiune, ea programează documentare internaţionale pentru Festivalul Internaţional Hot Docs (Canada), cel mai mare Festival de documentare al Americii de Nord. De asemenea, este şi Programator Senior la Festivalul Worldwide Short Film din Toronto, Canada. A fost Director Asociat şi Programator la Festivalul de Film ReelWorld. Este prezentatoare şi producătoare la Canadian Broadcasting Company (CBC).


Aceştia sunt membrii care ne vor onaora cu prezenţa în juriile DaKINO la cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film al Bucureştiului - 2007.

Echipa DaKINO va reveni cu programul oficial al Festivalului şi cu mult-aşteptatele titluri de la secţiunea Programelor Paralele.


* * *
FUNDAŢIA DaKINO
Fundaţia DaKINO a fost înfiinţată în anul 1991 de către Dan Chişu, preşedinte al Fundaţiei.
Principalul proiect al Fundaţiei este organizarea Festivalului International de Film al Bucureştiului, DaKINO. Este cel mai vechi Festival de Film din România şi a ajuns anul acesta la cea de a XVII a ediţie, fiind cel dintâi Festival de Scurtmetraj din Europa de Est.
Printre proiectele realizate de Fundaţia DaKINO se numără primul turneu Pheonix după 1989, Festivalul de Film Publicitar Românesc – în calitate de co-organizator, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, corespondenta Festivalul International de Film Cannes, pentru PRO TV, MEDIAFEST – în calitate de co-organizator, organizator al primului concert în România al lui Emir Kusturica, organizator concert extraordinar Goran Bregović etc.

* * *
Pentru alte informaţii, contact:
Catalina NAFTANAILA (PR Assistant); catalina.naftanaila@dakino.ro : 0727.88.79.63
Leea CATINCESCU (Project Manager); leea.catincescu@dakino.ro; 0728.555.420

Julian Bell la Carturesti

"Oglinzile pot functiona doar cu lumina pe care o primesc, si totusi, ele pot revela lucrurile intr-o lumina noua."

Carturesti si Editura Vellant va invita joi, 8 noiembrie, in Ceainaria Carturesti la lansarea cartii

OGLINDA LUMII. O NOUA ISTORIE A ARTEI

de Julian Bell

Lansare concomitenta cu editia originala Thames & Hudson. La eveniment vor participa autorul, Julian Bell si consultantul stiintific al lucrarii, prof. Adrian Guta. Orarul evenimentelor:

Conferinta de presa - ora 11:00.

Lansarea cu publicul - ora 18:00.

Prezentare video si sesiune de autografe

JULIAN BELL, fiul artistului si criticului Quentin Bell, s-a nascut in 1952. Preda istoria si teoria artei la City & Guilds of London Art School.Picturile sale au fost expuse in intreaga lume, scrie cronici de arta si de carte in revista literara London Review of Books,in suplimentul cotidianului The Times, Times Literary Supplement, in The New York Review of Books si in ziarul The Guardian.

"Ce are un pergament chinezesc din Antichitate în comun cu o fotografie făcută de un paparazzi, sau o piatră din preistorie cu ultima creaţie video? Răspunsul ni-l oferă Julian Bell, călăuza acestei călătorii imaginare admirabile, întreprinse de-a lungul mileniilor şi de-a latul oceanelor lumii, pe firul unei naraţiuni incitante din care este ţesută cea mai bogată istorie a artei din câte s-au povestit.
Făcând parte din categoria sintezelor de istoria artei, Oglinda lumii de Julian Bell, se diferenţiază de majoritatea lucrărilor anterioare prin faptul că
oferă, în spiritul erei globalizării, şi o perspectivă consistentă asupra unor spaţii culturale altădată superficial cunoscute, sau chiar neglijate, atât de cercetătorul, cât şi de publicul european. Pentru prima dată cititorul român are posibilitatea de a parcurge o traducere publicată simultan cu apariţia originalului: versiunea în limba română a cărţii lui Julian Bell, realizată în coediţie cu prestigioasa Thames&Hudson, apare la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea la Londra a ediţiei in engleză.
Oglinda lumii este cu adevărat o istorie universală a artei, punând în lumină evoluţii culturale din toate zonele lumii. Volumul are o remarcabilă putere de cuprindere, de la arta preistorică la cea contemporană, discutând chiar lucrări de la începutul anilor 2000. Julian Bell vede arta ca pe o „oglindă a lumii“, punând-o permanent în context istoric, social, politic, religios, filosofic: o priveşte nu ca pe un proces estetic izolat, ci în calitatea ei de creaţie culturală şi de mărturie a însăşi istoriei omenirii.
Lucrarea reprezintă o importantă contribuţie la declişeizarea repertoriului care alcătuieşte muzeul imaginar global. Selecţia autorilor şi a operelor, atenţia acordată unei epoci sau alteia dezvăluie o viziune armonioasă, cursivă, dar în acelaşi timp profund personală. Mai mult, cealaltă faţetă a personalităţii lui J. Bell – cea de pictor – aduce avantajul privirii „din interior“ asupra fenomenului artistic în evoluţia sa, ceea ce conferă căldură textului şi justifică o dată în plus subiectivitatea acestei sinteze.
Oglinda lumii ne propune o viziune asupra reperelor istoriei artei, cu punerea în valoare a unor opere mai puţin mediatizate, dar semnificative pentru anumite orientări artistice. O mare cantitate de informaţie este livrată atractiv, coerent narativ, într-un stil captivant care glisează pe diverse paliere de limbaj, de la cel academic la cel colocvial. Textul şi imaginile se cer parcurse, savurate, stimulează o lectură ce îşi impune continuitatea rapidă de la prima la ultima pagină, ca o povestire pe care nu o poţi lăsa din mână.
Cartea reuşeşte o impresionantă privire de ansamblu, în spaţiu şi timp, asupra unuia dintre cele mai fascinante teritorii ale spiritualităţii.
Ce este arta şi de unde a început ea? Pentru ce o facem şi de ce se schimbă ea? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care răspunde Julian Bell în această nouă istorie a artei scrisă pentru secolul al XXI-lea.
De la primele impulsuri umane de a crea forme din materii prime şi până la cele mai moderne instalaţii din galeriile de artă, oamenii din întreaga lume au fost mereu atraşi către producerea imaginilor. Stilurile şi epocile s-au alternat necontenit şi, cu toate acestea, legături contrariante între tradiţii aparent neconectate aşteaptă să fie descoperite. Bell, el însuşi un pictor, foloseşte o gamă largă de obiecte – atât familiare cât şi mai puţin cunoscute – pentru a arăta felul în care arta este un produs al experienţelor noastre comune; felul în care, la fel ca într-o oglindă, pot fi reflectate condiţia umană şi preocupările noastre culturale fundamentale. Evitând calea urmată de istoriile anterioare, Bell a ales cu grijă o perspectivă globală, stabilind juxtapoziţii care-l vor provoca şi lumina deopotrivă pe cititor: figurine de bronz ale unor dansatori din sudul Indiei, sculpturi romanice, tavane baroce şi adevărate bijuterii de manuscrise persane sunt analizate în paralel drept testamente extraordinare ale instinctului nostru creator universal.
Având cunoştinţele unui iniţiat şi o exactitate infailibilă a tuşelor, Bell împleteşte aceste fire epice diverse într-o naraţiune superb scrisă, lucidă şi captivantă. Reprezentând o introducere perfectă în istoria artei în general, şi oferind cititorului o privire fugară înăuntrul minţii artistului, această poveste novatoare va deveni un reper pentru o nouă generaţie de cititori."

Praf de stele

O poveste foarte frumoasa.



Cand iubesti vrei sa dai luna de pe cer celei/celui pe care il iubesti..
Nu sunt in stare sa scriu acum despre film. Mi-a placut tare. Am ras. De Niro face un rol de exceptie. Ma asteptam. Am ras la maxim cu cei 7 frati care s-au casapit intre ei pentru tron.
Magic! Asta este cuvantul potrivit pentru a descrie aceasta poveste.

KT Tunstall - pentru starile mele

Prietena mea Alexandra imi trimite piese din cand in cand. Scrise pentru mine, special.
Azi am primit KT Tunstall - Saving my face.


See the look on my face,
From staying too long in one place
And everytime I try to leave
I find I keep on stalling

Feel like a big old stone
Standing by a strength of my own
But everytime the morning breaks
I know I'm closer to falling

I'm all out of luck
I'm all out of fatih
I would give everything just for one taste
But everything's here all out of place
Losing my memory
saving my face
saving my face
saving my face
I'm saving my face

I'm listening to what you say
Even though I look the other way
but you could never understand
the feeling of what I'm needing

I'm all out of luck
I'm all out of faith
I would give anything just for a taste
but everythings's here all out of place
Losing my memory and
saving my face


saving my face
ooh yeah yeah etc etc
saving my face

Give it all to me
I will do the right thing
Baby I'll be everything I need
Leave it all to me
I will do the right thing
baby i'll be everything i need
give it all to em
i will do the right thing
i will do the right thing

I'm all out of luck
I'm all out of faith
I would give anything just for a taste
but everythings's here all out of place
losing my memory and
losing the best of me
I'm all out of luck
I'm all out of faith
I would give everything just for a taste
but everything's here all out of place
losing my memory and saving my face
saving my face
saving my face
saving my face
saving my face
saving my face

KT Tunstall Lyrics Videos

Queer as Folk

"A drama which follows the lives of three men living in Manchesters gay village. Stuart is rich and gorgeous, Vince is funny and Nathan is young and wild as he findfs his own identity"



Nici nu stiu de cand nu m-am bucurat asa la un serial. Cred ca am trecut de faza Sex and the city - pe care oricum il vad si revad. Insa acest show este altceva. Povestea este bine scrisa, bine jucata, nu am terminat tot de vazut dar pana acum nu am de zis decat de bine. Muzica?! Excelenta! Costumele? Locatiile, castingul..nu o sa vedem asa ceva la noi nici in 300 de ani. Va dau scris, vorba lui Mircea Badea.

Ce sa zic? Este ceva care iese din tipare. Este o lume pe care cine nu vrea sa o cunoasca ar fi bine sa se uite la acasa tv. Nu este un film pentru orice "ochi". Este numai pentru priviri alese, as zice. Mie imi place la maxim. Sa zic de rau?! Nu am ce..Nu am de ce.

Este genul de serial care te face sa vrei sa vezi episoade iar si iar. Si eu asa fac.

Pe cine iubesc - Stuart Alan Jones, desigur.

Bonobo

Am fost in sfarsit la un eveniment "ca la carte". Am vazut exact lumea de care mi-e drag, lumea pe care imi doream sa o vad. Fara afumati si pastilati si fara fetitze jerpelite. Fara pusti metrosexuali care nu stiu daca ar vrea o femeie sau un barbat in viata lor (nu ca asta ar fi ceva rau!).
Muzica excelenta. Oameni frumosi! Ca de obicei mie imi place de basist, ca asa sunt eu. Nu am prea multe de zis, m-am bucurat atat de tare si m-am simtit atat de bine..
Pentru anul asta Bonobo ramane cel mai "bine" eveniment:)



(calitate slaba)

Banderas - regizorul

Am zis sa vaz El camino de los ingleses, tradus englezeste Summer Rain. Si dupa ce am vazut putin mi-am zis ca asta-i un film care nu se vede pe laptop nfw!

Banderas este un foarte bun regizor. Mi-au placut primele 20 de minute din film asa ca m-am oprit. Sa nu ne batem joc de ceva bun, zic.

dl. VM zice ca nu se face sa vezi un film bun pe computer, asa ca imi voi lua belet si ma duc la cinematograf. Este de vazut si te simtit cum se cuvine. Personal nu ma omor dupa piticutul de Banderas cu degetzelele lui scurte, insa la regie imi aplec usor capshorul blond..

Ochiul care vede filme pe banda rulanta a invatat sa simteasca frumosul. De luni de zile sunt certata pentru pirateria oribila pe care o practic si pentru modalitatea de a vedea filme, la birou, in pat cu laptopul in brate. Nu imi plac mai putin filmele insa am uitat sa simt corect..Am ajuns sa vad tot ce apare, parca sunt nebuna. Mi-e foame de film asa cum mi-e foame de muzica. Am uitat sa citesc insa. As da orice sa ma trezesc intr-o duminica dimineata si sa citesc, in pat - cu o cana de ceai langa si cu paine si unt si gem. Cand eram mica citeam inclusiv in cada..

Sa reviu la film cu ctrl c+ctrl v

"Malaga, late 70’s. Miguelito Dávila is 18 years old. He’s just left hospital minus a kidney but in possession of “The Divine Comedy”, a gift from a fellow patient that has inspired him to become a poet. Miguelito finds a muse in Luli and he falls in love with her. Over the course of the summer, Miguelito and his friends explore love, sex and friendship along the path to adulthood. But it’s a rough road and every summer has its rainy day."

Nu suna bine?!

bonobo

Azi ma relaxez si visez. Sunt asa, cum ar zice Dragosh, pe chill. Nu e chill bonobo. sunt eu. Vineri mergem sa ne bucuram la concert.

Muse

Buna trupa, buna muzica. Frig afara. Proasta organizarea, ca de obicei in Romanica. Au stat saracii oameni la o coada interminabila. Nu era coada la bere ceea ce mi s-a parut foarte tare. Mi-a fost asa de frig incat am plecat, cantand, pe strazi - cautandu-mi masina la numarul 97 pe Ctin Sandu-Aldea.
Cred ca nu am fost in the mood sa tremur pentru Muse. Concertul asta trebuia sa fie vara. Oamenii sa fie in tricouri sau goi, cu mainile in aer, berea sa curga valuri si toti sa cante intr-un glas "for absolution".

Nu am facut poze. Am fost singura si am suferit.

Royksopp

lui Julie Mayfly si de la ea la mine:)

My love..All is full of love..

Sunt unele lucruri care se intorc, mereu mai bune. Exista un sertar care pastreaza cea mai frumoasa parte din dragostea mea..



Si tu asculti, si te bucuri.

Sophie Zelmani

Sa zicem ca eu trec printr-o faza de corazon, ascult numai muzici care imi "spun" ceva. Nu imi vine neaparat sa plang pentru ca nu sunt neaparat nefericita. Sau sunt? Exista un timp sa razi, exista un timp sa plangi..

Ane Brun - the voice..

Ane Brun is a songwriter, guitarist and vocalist from Norway. Since 2000 she has lived in Stockholm, Sweden, where she started her own independent record label DetErMine Records together with The Tiny´s leadsinger Ellekari Larsson in 2002. DetErMine records soon started a Distribution and Licence-collaboration with record label V2 Music.
Her debutalbum “Spending time with morgan” got great reviews and was released all over Europe in 2003. It was nominated in the Swedish Independent music awards “Manifest” 2003. Her second album “A Temporary dive” was released in Europe in 2005 and after only 3 weeks it sold gold in her home country Norway.
In November 2005 she released “Duets” which is an album consisting of 10 duets with 10 wonderful artists. The single “lift me” with Norwegian band Madrugada became a radio favorite. The album “Duets” consists of songs feat. Teitur, Tobias Fröberg, Liv Widell, Wendy McNeill, Ron Sexsmith, Syd Matters, Tingsek, Ellekari Larsson from The Tiny, Madrugada and Lars Bygden.
The last couple of years Ane Brun has been touring all over Europe. She has visited many European festivals such as The Lowlands Festival (NL), Hultsfred (SWE), Öya, Quart, Moldejazz, Norwegian Wood (NOR). In September 05 she was supporting Keren Ann on her UK tour and at the Olympia in paris, in December 05 she was supporting act for A-HA at Wembley Arena in London.
An extended version of “A Temporary Dive” will be released in the UK and in the US in spring 2005. Ane Brun won the Norwegian Alarm Awards for Best Pop Album 2005. She also won the Norwegian Spellemannsprisen (Grammies) for Best Female Artist 2005 and the Hit of the Year 2005 together with Madrugada. She was nominated as best Norwegian Act on European MTV Music Awards 2005, best Norwegian song of the century (Norwegian National Radio) and best Swedish Female Pop Artist at the Grammis.

Soundtrack of my life

Nu as vrea sa traiesc fara sa ma hranesc cu un film bun, o piesa buna. Am asa: starea si muzica. Vreau sa alerg. Ma enerveaza masina mea care ma tine departe de oameni, dar o iubesc pentru ca in ea suntem doar eu si muzica. Si gandurile mele.

Manu Chao - noul album

Frumos. Exact cum ma asteptam. Nu am cautat noutatea. Exista lucruri care sunt frumoase asa cum sunt ele, nu trebuie sa se schimbe, nu trebuie sa evolueze. Le iubim pentru ca sunt pur si simplu. Asa e cu Manu.
Am ascultat toata ziua acest nou album. Cantat in engleza, italiana, franceza, spaniola. Cum ma asteptam.

Favorita mea:

A Cosa Manu Chao lyrics
Artist: Manu Chao
Album: La Radiolina
Year: 2007

Che cosa?
Che cosa?

Che cosa vuoi da me?
Che cosa vuoi ancora?
Che cosa vuoi di piů?

Che cosa vuoi da me?
Che cosa posso dare?
Che cosa inventare?

Qu'est ce que tu veux de moi?
Che cosa vuoi di piů?
Qu'est ce que tu veux de moi?

Che cosa vuoi provare?
Che cosa vuoi tentare?
Che cosa vuoi spezzare?

Qu'est ce que tu veux de moi?
Che cosa vuoi di piů?
Qu'est ce que tu veux de moi?
Qu'est ce que tu veux de moi?

Che cosa vuoi sognare? (Che cosa vuoi lasciare?)
Che cosa vuoi tentare? (Che cosa inventare?)
Che cosa vuoi ancora?
Che cosa vuoi ancora?
Che cosa vuoi capire? (Che cosa vuoi ancora?)
Che cosa vuoi tentare? (Che cosa?)

Qu'est ce que tu veux de moi?
Qu'est ce que tu veux de moi?
Che cosa vuoi di piů?
Che cosa vuoi di piů?

Qu'est ce que tu veux de moi?
Todos, todos.

Por tuo amor, por tuo amor,
todo lo daría.

Fericirea e marca inregistrata

Dupa premiera de la Green Hours si absenta de la Gala "Hop" organizata de UNITER, spectacolul “Fericirea e marca inregistrata” va pleca la Braila pentru a participa la un eveniment in scopuri caritabile.
Pe 3 septembrie, “Fericirea e marca inregistrata” trebuia sa se joace la Mangalia, dar din pacate, reprezentatia nu a mai fost posibila. Vicepresedintele UNITER si directorul Galei Tanarului Actor, eveniment anual organizat de UNITER la Mangalia, cunoscutul regizor Cornel Todea, a motivat absenta din program a spectacolului, cu galanteria-i binecunoscuta, ca fiind urmare a conditiilor meteo nefavorabile care ar fi impiedicat trupa sa ajunga in timp util la Mangalia. Era numai o parte din adevar. Trupa nu a putut intr-adevar sa ajunga la Mangalia, dar nu din cauza conditiilor meteo, ci din cauza unui scurtcircuit de comunicare intre trupa Flower Power–care a pus in scena spectacolul, sustinand dealtfel si restul campaniei de promovare a acestuia si UNITER. Trupa fusese anuntata ca va juca pe 3 septembrie, dar spectacolul fusese trecut in programul Galei pe 2 septembrie, lucru pe care actorii l-au aflat abia pe 2 septembrie dimineata.
Mai multe aici.