Pentru ca am fost lenesoi nu am scris cand trebuia, dar scriu acum. Am fost la teatru. Prima piesa pe care am vazut-o "Nunta cu divort" - la Teatrul evreiesc, saptamanile trecute. O comedie muzicala in regia lui Dan Tudor, cu: Viorica Bantas, Marius Drogeanu, Geni Brenda, Veaceslav Grosu, Leonie Waldman Eliad, Mircea Drimbareanu, Nicolae Calugarita, Mircea Dragoman, Nicolae Predica, Mirela Nicolau.
A fost primul spectacol pe care il vedeam la Teatru Evreiesc si mi s-a parut fun sa stau toata piesa cu un receptor la ureche. Desigur nu inteleg de ce nu s-au alocat fonduri pentru inlocuirea acelor jumatati de receptoare cu niste casti decente, ieftine..Probabil sistemul cu "priza" este mai practic si vechi de cand lumea. Pentru cei care nu au fost la acest teatru trebuie sa precizez ca spectacolul este in hebrew (am scris bine?!) si ti se traduce in receptor pe care il bagi intr-o priza aflata in manerul scaunului. Foarte bun spectacol, excelenti actorii. Eu sunt oricum genul care se entuziasmeaza si care traieste diferit emotiile, dar va recomand sa mergeti.
Puteti urmari acest spectacol Miercuri 27 febr si sambata 1 martie de la orele 19.00.
"Comedia Rosie" - un spectacol la care am ras si apoi am plans. Putin, discret, sa nu ma vaza lumea. Este povestea unei familii monitorizata de securistii lui Ceasca, familia primului comunist din Romania - domnul Carceanu, ajuns la o varsta venerabila.
Am intrat in sala si in "casa" oamenilor, ne-am asezat si am inceput sa studiez fiecare props, decorul care imi aducea aminte de casele noastre de pe vremuri - casa lui Tanti Nina..O bucatarie mica, cateva vase, o oala cu smaltul sarit, o cutie portocalie de cacao, o sticla de lapte si borcanul acela de iaurt dupa care inca suspin..Bibelourile, mileurile, telefonul ascultat, tevile si caloriferul..totul asezat unde trebuie. La televizor un discurs al raposatului Nea Nicu. Domnul Carceanu locuieste cu sotia, sunt batrani si ascultandu-i vorbind imi aduc aminte vag niste conversatii auzite cand eram noi mici, acele discutii despre "stapanire" care nu aveau voie sa aiba loc.
Am ras si eu si toata sala. Pestrita adunare as zice. Oameni care au venit la teatru sa isi aduca aminte de vremurile trecute, oameni care habar nu au ce a fost si au vazut doar o comedie..
La final mi-am inghitit lacrimile si am apalaudat cu putere. Ce ne facem cand acesti actori adevarati, marii actori nu vor mai fii? Ion Lucian are o varsta, cred ca ii mai batran decat bunica si totusi joaca, este pe scena si este extraordinar.
Vorba Sargai..or sa moara toti si ramanem cu Nicoleta Luciu..
Mergeti la teatru. Eu merg rar si totusi ma bucur, ma minunez cand vad sali pline, cand vad oameni care stau pe jos, asezati pe un rucsac..
Comedie roşie de Constantin Turturică
A fost primul spectacol pe care il vedeam la Teatru Evreiesc si mi s-a parut fun sa stau toata piesa cu un receptor la ureche. Desigur nu inteleg de ce nu s-au alocat fonduri pentru inlocuirea acelor jumatati de receptoare cu niste casti decente, ieftine..Probabil sistemul cu "priza" este mai practic si vechi de cand lumea. Pentru cei care nu au fost la acest teatru trebuie sa precizez ca spectacolul este in hebrew (am scris bine?!) si ti se traduce in receptor pe care il bagi intr-o priza aflata in manerul scaunului. Foarte bun spectacol, excelenti actorii. Eu sunt oricum genul care se entuziasmeaza si care traieste diferit emotiile, dar va recomand sa mergeti.
Puteti urmari acest spectacol Miercuri 27 febr si sambata 1 martie de la orele 19.00.
"Comedia Rosie" - un spectacol la care am ras si apoi am plans. Putin, discret, sa nu ma vaza lumea. Este povestea unei familii monitorizata de securistii lui Ceasca, familia primului comunist din Romania - domnul Carceanu, ajuns la o varsta venerabila.
Am intrat in sala si in "casa" oamenilor, ne-am asezat si am inceput sa studiez fiecare props, decorul care imi aducea aminte de casele noastre de pe vremuri - casa lui Tanti Nina..O bucatarie mica, cateva vase, o oala cu smaltul sarit, o cutie portocalie de cacao, o sticla de lapte si borcanul acela de iaurt dupa care inca suspin..Bibelourile, mileurile, telefonul ascultat, tevile si caloriferul..totul asezat unde trebuie. La televizor un discurs al raposatului Nea Nicu. Domnul Carceanu locuieste cu sotia, sunt batrani si ascultandu-i vorbind imi aduc aminte vag niste conversatii auzite cand eram noi mici, acele discutii despre "stapanire" care nu aveau voie sa aiba loc.
Am ras si eu si toata sala. Pestrita adunare as zice. Oameni care au venit la teatru sa isi aduca aminte de vremurile trecute, oameni care habar nu au ce a fost si au vazut doar o comedie..
La final mi-am inghitit lacrimile si am apalaudat cu putere. Ce ne facem cand acesti actori adevarati, marii actori nu vor mai fii? Ion Lucian are o varsta, cred ca ii mai batran decat bunica si totusi joaca, este pe scena si este extraordinar.
Vorba Sargai..or sa moara toti si ramanem cu Nicoleta Luciu..
Mergeti la teatru. Eu merg rar si totusi ma bucur, ma minunez cand vad sali pline, cand vad oameni care stau pe jos, asezati pe un rucsac..
Comedie roşie de Constantin Turturică
Teatrul Naţional Bucureşti (Sala Atelier)
Regia, decorul şi ilustraţia muzicală: Alexandru Tocilescu
Costumele, asistenţa de decor şi fotografii: Cosmin Ardeleanu
Cu: Ion Lucian, Sanda Toma, Alexandru Bindea, Marius Rizea, Ioan Andrei Ionescu, Raluca Petra, §erban Ionescu, Alexandru Georgescu, Marcelo Sebastian Cobzariu, Ion Ionuţ Ciocia, Mihai Perşa, Oana Vînătoru
Btw - am citit la Alex Brie ca biletul este destul de scump..eu tot zic sa mergeti la teatru:)
Btw - am citit la Alex Brie ca biletul este destul de scump..eu tot zic sa mergeti la teatru:)
Posts
No comments:
Post a Comment