Vellant prezinta: Prinţese date uitării sau necunoscute

Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer,
Prinţese date uitării sau necunoscute

ANTET

Toate feteles-s prinţese
între şase şi „şpe” ani,
dacă nu li se-ntreţese
viaţa cu-a unor golani

cam de-aceeaşi vârstă, care,
de-obicei, le trag de păr,
ele-având, mai fiecare,
sau un frate, sau un văr,

de care nu-s înţelese,
nici cât, baremi, de părinţi...
Toate fetele-s prinţese,
dar băieţii nu-s, toţi, prinţi.

Ci să dăm uitării,-n parte
sau de tot, acest necaz,
deschizând, acum, o carte
unde,-n joacă şi cu haz,

o istorie se tot ţese,
cum nu se va mai fi spus,
despre cele ce-s prinţese
de la şase ani în sus.

Şerban Foarţă


Timeout, 30 oct 2007
O traducere royală
Ema Stere

Fasolasi, Zulu Zazu, Pârtzsec, Incompleta, Barbămoale, Pupidulce... Sunt numele unor prinţese nemaipomenite, păcat că “date uitării sau necunoscute”. Şerban Foarţă le-a “tradus” pe româneşte, cu mai mult sau mai puţin respect.

Cum aţi ajuns să traduceţi această carte – o carte pentru copii?

Nu este o carte 100% pentru copii – cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: “Pentru copii şi pentru rafinaţi”. Adică o pot citi şi copiii, dar va face, probabil, mai multă plăcere bătrânilor. Aţi văzut că bătrânii se joacă de multe ori cu jucăriile copiilor, mai ales cu trenuleţele mecanice...
Doamna Simona Radu Răuţă, o persoană foarte specială şi plăcută, mi-a dat un telefon şi mi-a spus că se inaugurează o editură şi că îmi propune această carte a prinţeselor. La început am zis “nu” – nu ştiam despre ce este vorba –, dar m-a convins şi m-am convins şi eu pe mine, dintr-o anume curiozitate. Am tradus-o foarte repede. Şi nu e uşoară, are o mulţime de expresii idiomatice...

În ce măsură aţi trădat textul original?

Sigur că am trădat textul original! O traducere care nu trădează deloc – în sens pozitiv – o carte, este anostă, fadă, aritmetică. Unu egal unu. O traducere bună e obligată să trădeze, pentru a aduce anumite expresii din limba în care se traduce în limba ţintă. De exemplu, în franţuzeşte mere, mer (mamă, mare) sună la fel, dar în româneşte, ca să traduc un mic joc de cuvinte – “marea este mama noastră a tuturor” – ce pot să fac? Îmi iese “mamă-mare”... Textul are multe asemenea uşoare jocuri de cuvinte, digresiuni, deraieri lexicale etc.

Recunoaşteţi că aţi inventat cuvinte? Citesc aici despre o prinţesă “poreclită şi obrazul cu belezne”...

Pe “beleaznă” l-am scos din dicţionar! Mărturisesc că n-am ştiut că există, până ce n-am citit... În franceză, era vorba despre cicatricele de după un duel şi am pus “belezne” pentru că sună mult mai pitoresc, noi nu prea având instituţia duelului. Deşi cicatrice avem destule. Vedeţi, nu e inventat de mine, am căutat în dicţionar la “cicatrice” şi am dat de “belezne”, care rimează cu “bezne” (şi cred că vin de la “belea”, dar nu sunt sigur). Mai sunt şi altele. De exemplu, este un capitol despre “bouder” – la francezi, cineva se retrage într-o cameră separată ca să budeze. E din familia lui “boudoir”, cuvânt pe care-l avem şi noi... Dar singur, fără rude. Şi atunci am improvizat: eu budez, tu budezi...

Seamănă “Prinţesele” cu “Enciclopedia zmeilor” de Cărtărescu?

Seamănă. Dar cu o anumită deosebire. Asta e o carte mai fantezistă, pe când a lui Cărtărescu, fără să fie chiar o carte de ştiinţă, e mai aplicată, mai tehnică... Dacă eşti mai tentat de o seriozitate de ordin “scientist” îţi place mai mult “Enciclopedia...”, iar dacă preferi fantezia şi graţia, citeşti cu mai multă plăcere cartea despre care vorbim.

http://www.timeoutbucuresti.ro/carti/6351/1018265/traducere-royala.html

http://www.dakino-filmfestival.ro

DaKINO 2007 ŞI-A DESEMNAT MEMBRII JURIULUI

PRESS RELEASE – 12 Noiembrie 2007

Festivalul Internaţional de Film DaKINO 2007, ediţia a XVII-a se va desfăşura în perioada 20-24 Noiembrie 2007 la Complexul Auditorium –Muzeul National de Artă al României.

Cei care vor alege cele mai bune filme din acest an la Festivalul Internaţional de Film DaKINO 2007 au fost impărţiti în două categorii: Juriul de Ficţiune şi Juriul de Documentar.

Juriul Festivalului va fi compus la sectiunea Ficţiune din:

Bruno COPPOLA – PREŞEDINTELE JURIULUI – a lucrat ca asistent de regizor pentru David Fincher ( videoclipuri muzicale), câteva documentare, filme după piese, ca producător muzical în Italia ( “Godfather III”) şi, pentru trei ani, ca scriitor-şef de dramă la radio BBC World Service în Londra. Scurtmetrajul său “Stuff that bear!” a fost realizat în România, obţinând premiul “New Talent” la Kodak European Showcase. A avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes în mai 2003 şi de atunci a rulat în peste 75 de Festivaluri din 13 ţări, a luat 16 premii incluzând ‘’Cel mai bun Regizor’’ (de două ori), ‘’Cea mai bună Cinematografie’’ (de două ori),’’ Cea mai bună Actrită’’ şi ‘’Cel mai bun Scurtmetraj’’ (de 11 ori). Este probabil cel mai vizionat scurtmetraj est european. Coppola s-a întors în Bucureşti şi, în decembrie 2006, a completat aspectele fotografice ale filmului său “The Dot Man”.


Gregory ATHANASIOU – este fondatorul Minus Pictures, o companie independentă de producţie din Atena, specializată pe finisarea produsului şi lansarea de filme “art house” ale tinerilor regizori. În mai 2007, Gregory a fost desemnat drept “unul dintre cei mai promiţători producători europeni” de către European Film Promotion şi a fost invitat la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes, pentru a-şi prezenta compania şi producţiile acesteia.


Bogdan DUMITRESCU – şi-a început cariera în 1987, cu mediumetrajul de diplomă - “Storia di miracoli”, prezentat la Festivalul de la Venetia. În 1990 debutează în lungmetraj ca producător, scenarist şi regizor: “Unde la soare este frig”. Este deţinătorul premiilor La Baule, “Quest France” şi premiul juriului – Quebec - Canada. În 1993 scrie, regizează şi co-produce “Acolo unde ochii dor” (“ThalassaThalassa”) o producţie germană împreună cu televiziunea Arte şi Bavaria. Obţine Tigrul de Aur la Rotterdam. În 1995 are loc întâlnirea cu Gabriel Garcia Marquez, cu care realizează transpunerea filmică a operei sale. În 1998 realizează ca regizor, co-scenarist şi producător asociat filmul “Ultima Gară”. Între 1995- 2001 preia catedra de regie şi producţie la Universitatea din Roma. În activitatea sa de docent, produce peste 40 de scurtmetraje pentru elevii săi, obţinând de la asociaţia de critici din Italia premiul naţional “Nastro d’argento” pentru calitatea acestor filme.

Kamen KALEV – s-a născut în Burgas, Bulgaria, în 1975. A absolvit Şcoala de Film Femis, Paris. Scurtmetrajele lui Kamen "Orpheus", "Maltonius Olbren", "Get The Rabbit Back", "Rabbit troubles" au fost prezentate şi premiate la multe Festivaluri de Film Internaţionale: Cannes, Berlin, Clermont-Ferrand, Festivalul de Film New York, Locarno şi Stockholm. De asemenea, a regizat peste 60 de spoturi publicitare şi câteva videoclipuri muzicale. În prezent, Kamen lucrează la primul său lungmetraj "Leaving together".

Jurgen KITTEL – a studiat Ştiinţe Politice la Universitatea Goethe, Frankfurt, Artele la Şcoala de Artă Hamburg şi Economie Politică la Universitatea din Hamburg. În 1996 a devenit co-organizatorul aşa-numitei Trash-Nite (« o selecţie specială de scurtmetraje ciudate, dincolo de ecuatorul ameţelii, undeva între lumea cu bun-gust şi corectitudinea politică ») la Festivalul Internaţional de scurtmetraje din Hamburg. Din 2000 este directorul de programe al acestuia.

Dan C. MIHĂILESCU – nãscut pe 12 Decembrie 1953, la Bucureşti. Este absolvent al Facultãţii de Limba şi Literatura Românã (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1972–1976). Din 1980 în 2003 este cercetãtor ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã „G. Cãlinescu“. Între 1983-1986 a fost secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã, iar între 1991-1996 şi 2001-2004 a fost editorul suplimentului „Litere, arte, idei“ al ziarului „Cotidianul“. În 1999 a devenit consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune. Este realizatorul emisiunii „Omul care aduce cartea“, Pro TV, începând cu anul 2000. A fost cronicar literar la revistele „Transilvania“ (1984–1989), „22“ (1994–2000), „Ziarul de duminicã“ - supliment al „Ziarului financiar“ (2000–2006). Din februarie 2006 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tava în "Jurnalul Naţional".

Andi VASLUIANU – absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A participat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes cu scurtmetrajele ‘’17 minute întârziere’’ şi ‘’Bucuresti-Wien 8:15”. În 2004, participă la Beijing cu spectacolul ‘’Hic sunt leones’’, în 2002, la Grenoble, cu spectacolul ‘’Made in Romania’’, iar în 2001, la Marsilia şi Hanovra, cu spectacolul ‘’Costumele’’. A fost distins, în 1999, cu Premiul Special al Juriului la Festivalul ’’George Constantin’’, Bucureşti, iar în 2003 a obţinut Premiul pentru cea mai bună interpretare într-un rol principal la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc ‘’CineMaiubit’’. Anul 2007 îi aduce Premiul ‘’Gopo’’ pentru cea mai bună interpretare masculină într-un rol secundar, în filmul ‘’Hărtia va fi albastră’’, regia Radu Muntean.


La sectiunea Documentar vom avea următorii juraţi:

Shimon DOTAN – PREŞEDINTELE JURIULUI – cineast premiat, având 12 filme de lungmetraj la activ. S-a născut în România, iar la vârsta de 9 ani s-a mutat în Israel. A obţinut diploma BFA la Universitatea Tel Aviv, unde filmele lui din studenţie au câştigat de 2 ori Israel’s Best Short Film şi Best Director Awards. A predat Producţia de Filme şi Filmografia la Universitatea Tel Aviv, Universitatea New School din New York şi Universitatea Concordia din Montreal. Dotan colaborează cu Institutul pentru Umanitate din New York, este membru al Breslei Scriitorilor şi a Regizorilor din America, iar în prezent predă Cinematografia Politică la Universitatea din New York. Dotan este câştigătorul a numeroase premii, incluzând Premiul Special al Juriului pentru Best World Documentary, la Festivalul de Film Independent Sundance, pentru filmul “Hot House”, Ursul de Argint la Berlin pentru “Smile of the Lamb”, premiul pentu cel mai bun film la Festivalul de la New Port Beach pentru “You Can Thank Me Later”. De asemenea, este de 2 ori câştigător al Premiului Israeli Academy pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor pentru “Repeat Dive” şi “Smile Of The Lamb”.

Vasile ALECU – a studiat Facultatea de Teatru la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti. În 1985 a căştigat Premiul Presei pentru filmul documentar artistic „Omul – măsura tuturor lucrurilor”. În 1986 primeşte Premiul UCIN pentru filmul documentar artistic „Suntem acasă”. Filmul „Evocare Bogdan Petriceicu Haşdeu” îi aduce în anul 1999 Premiul APTR pentru „documentar de cultură”, iar în 2002 câştigă acelaşi premiu pentru filmul „Un învins, un învingător – Octavian Goga”. În 2004 este premiat de UCIN pentru „regie film documentar” şi obţine premiul APTR pentru „documentar social” cu filmul „Europa Începuturilor: Viscri”. În anul 2005 câştigă Premiul UCIN pentru „film documentar” şi Premiul APTR pentru „documentar de cultură” cu filmul „Vasile Voiculescu – rug şi rugă”. În anul 2006, obţine Premiul UCIN pentru „scenariu film documentar” cu filmul „Alexandru Macedonski – măştile poetului”.

Florin PARASCHIV – a studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” – secţia Arta Imaginii de Film - Bucureşti, România. Are peste 60 de filme la activ, dintre care 11 de ficţiune (director de imagine) şi peste 50 de documentare (director de imagine, producător executiv şi director de producţie). În anul 2000, a câştigat Premiul I de Imagine pentru docudrama “Domnul din Koln” la Festivalul Kolner Medienpreis – Koln, Germania. Din anul 2003 este Vicepreşedinte la “Uniunea Producătorilor de Film din România”

Myrocia WATAMANIUK – programator de film, producător de televiziune şi prezentator de emisiune, ea programează documentare internaţionale pentru Festivalul Internaţional Hot Docs (Canada), cel mai mare Festival de documentare al Americii de Nord. De asemenea, este şi Programator Senior la Festivalul Worldwide Short Film din Toronto, Canada. A fost Director Asociat şi Programator la Festivalul de Film ReelWorld. Este prezentatoare şi producătoare la Canadian Broadcasting Company (CBC).


Aceştia sunt membrii care ne vor onaora cu prezenţa în juriile DaKINO la cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film al Bucureştiului - 2007.

Echipa DaKINO va reveni cu programul oficial al Festivalului şi cu mult-aşteptatele titluri de la secţiunea Programelor Paralele.


* * *
FUNDAŢIA DaKINO
Fundaţia DaKINO a fost înfiinţată în anul 1991 de către Dan Chişu, preşedinte al Fundaţiei.
Principalul proiect al Fundaţiei este organizarea Festivalului International de Film al Bucureştiului, DaKINO. Este cel mai vechi Festival de Film din România şi a ajuns anul acesta la cea de a XVII a ediţie, fiind cel dintâi Festival de Scurtmetraj din Europa de Est.
Printre proiectele realizate de Fundaţia DaKINO se numără primul turneu Pheonix după 1989, Festivalul de Film Publicitar Românesc – în calitate de co-organizator, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, corespondenta Festivalul International de Film Cannes, pentru PRO TV, MEDIAFEST – în calitate de co-organizator, organizator al primului concert în România al lui Emir Kusturica, organizator concert extraordinar Goran Bregović etc.

* * *
Pentru alte informaţii, contact:
Catalina NAFTANAILA (PR Assistant); catalina.naftanaila@dakino.ro : 0727.88.79.63
Leea CATINCESCU (Project Manager); leea.catincescu@dakino.ro; 0728.555.420

Julian Bell la Carturesti

"Oglinzile pot functiona doar cu lumina pe care o primesc, si totusi, ele pot revela lucrurile intr-o lumina noua."

Carturesti si Editura Vellant va invita joi, 8 noiembrie, in Ceainaria Carturesti la lansarea cartii

OGLINDA LUMII. O NOUA ISTORIE A ARTEI

de Julian Bell

Lansare concomitenta cu editia originala Thames & Hudson. La eveniment vor participa autorul, Julian Bell si consultantul stiintific al lucrarii, prof. Adrian Guta. Orarul evenimentelor:

Conferinta de presa - ora 11:00.

Lansarea cu publicul - ora 18:00.

Prezentare video si sesiune de autografe

JULIAN BELL, fiul artistului si criticului Quentin Bell, s-a nascut in 1952. Preda istoria si teoria artei la City & Guilds of London Art School.Picturile sale au fost expuse in intreaga lume, scrie cronici de arta si de carte in revista literara London Review of Books,in suplimentul cotidianului The Times, Times Literary Supplement, in The New York Review of Books si in ziarul The Guardian.

"Ce are un pergament chinezesc din Antichitate în comun cu o fotografie făcută de un paparazzi, sau o piatră din preistorie cu ultima creaţie video? Răspunsul ni-l oferă Julian Bell, călăuza acestei călătorii imaginare admirabile, întreprinse de-a lungul mileniilor şi de-a latul oceanelor lumii, pe firul unei naraţiuni incitante din care este ţesută cea mai bogată istorie a artei din câte s-au povestit.
Făcând parte din categoria sintezelor de istoria artei, Oglinda lumii de Julian Bell, se diferenţiază de majoritatea lucrărilor anterioare prin faptul că
oferă, în spiritul erei globalizării, şi o perspectivă consistentă asupra unor spaţii culturale altădată superficial cunoscute, sau chiar neglijate, atât de cercetătorul, cât şi de publicul european. Pentru prima dată cititorul român are posibilitatea de a parcurge o traducere publicată simultan cu apariţia originalului: versiunea în limba română a cărţii lui Julian Bell, realizată în coediţie cu prestigioasa Thames&Hudson, apare la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea la Londra a ediţiei in engleză.
Oglinda lumii este cu adevărat o istorie universală a artei, punând în lumină evoluţii culturale din toate zonele lumii. Volumul are o remarcabilă putere de cuprindere, de la arta preistorică la cea contemporană, discutând chiar lucrări de la începutul anilor 2000. Julian Bell vede arta ca pe o „oglindă a lumii“, punând-o permanent în context istoric, social, politic, religios, filosofic: o priveşte nu ca pe un proces estetic izolat, ci în calitatea ei de creaţie culturală şi de mărturie a însăşi istoriei omenirii.
Lucrarea reprezintă o importantă contribuţie la declişeizarea repertoriului care alcătuieşte muzeul imaginar global. Selecţia autorilor şi a operelor, atenţia acordată unei epoci sau alteia dezvăluie o viziune armonioasă, cursivă, dar în acelaşi timp profund personală. Mai mult, cealaltă faţetă a personalităţii lui J. Bell – cea de pictor – aduce avantajul privirii „din interior“ asupra fenomenului artistic în evoluţia sa, ceea ce conferă căldură textului şi justifică o dată în plus subiectivitatea acestei sinteze.
Oglinda lumii ne propune o viziune asupra reperelor istoriei artei, cu punerea în valoare a unor opere mai puţin mediatizate, dar semnificative pentru anumite orientări artistice. O mare cantitate de informaţie este livrată atractiv, coerent narativ, într-un stil captivant care glisează pe diverse paliere de limbaj, de la cel academic la cel colocvial. Textul şi imaginile se cer parcurse, savurate, stimulează o lectură ce îşi impune continuitatea rapidă de la prima la ultima pagină, ca o povestire pe care nu o poţi lăsa din mână.
Cartea reuşeşte o impresionantă privire de ansamblu, în spaţiu şi timp, asupra unuia dintre cele mai fascinante teritorii ale spiritualităţii.
Ce este arta şi de unde a început ea? Pentru ce o facem şi de ce se schimbă ea? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care răspunde Julian Bell în această nouă istorie a artei scrisă pentru secolul al XXI-lea.
De la primele impulsuri umane de a crea forme din materii prime şi până la cele mai moderne instalaţii din galeriile de artă, oamenii din întreaga lume au fost mereu atraşi către producerea imaginilor. Stilurile şi epocile s-au alternat necontenit şi, cu toate acestea, legături contrariante între tradiţii aparent neconectate aşteaptă să fie descoperite. Bell, el însuşi un pictor, foloseşte o gamă largă de obiecte – atât familiare cât şi mai puţin cunoscute – pentru a arăta felul în care arta este un produs al experienţelor noastre comune; felul în care, la fel ca într-o oglindă, pot fi reflectate condiţia umană şi preocupările noastre culturale fundamentale. Evitând calea urmată de istoriile anterioare, Bell a ales cu grijă o perspectivă globală, stabilind juxtapoziţii care-l vor provoca şi lumina deopotrivă pe cititor: figurine de bronz ale unor dansatori din sudul Indiei, sculpturi romanice, tavane baroce şi adevărate bijuterii de manuscrise persane sunt analizate în paralel drept testamente extraordinare ale instinctului nostru creator universal.
Având cunoştinţele unui iniţiat şi o exactitate infailibilă a tuşelor, Bell împleteşte aceste fire epice diverse într-o naraţiune superb scrisă, lucidă şi captivantă. Reprezentând o introducere perfectă în istoria artei în general, şi oferind cititorului o privire fugară înăuntrul minţii artistului, această poveste novatoare va deveni un reper pentru o nouă generaţie de cititori."